Ma regasesc adesea intr-o tristete profunda care ma face sa ma inchid zi de zi uitandu-ma la ignoranta. La ego. La ignoranta, la ego, ignoranta, ego …. Si tot asa, parca nu se mai sfarsesc.

Nu ca eu as fi Zeu.

Insa tot ce simt este ca Acasa acolo la mine, toti suntem egali, toti ne tinem de mana sa urcam in vindecare impreuna, nu atacam alte Spirite si impartim totul neconditionat.

E ca atunci cand ai un proiect de cercetare (ascensiunea in acest caz) si toti conlucreaza la el egal si cum pot mai bine pentru finalizare.

Tot ce simt tot mai des este sa ma retrag si sa ma rog din spate, fara social media, telefon, mancand scoarta de copac pentru binele tuturor, insa asa cum stie El si cum stie fiecare din voi mai bine.

Nu este normal sa-i vorbim pe altii de niciun fel, nu este normal sa omoram copii si animale ca sa ne hranim haotic, nu este normal sa consumam atat – alimente, haine, bani, masini, plastice, droguri, alcool samd, nu este normal nici macar sa stam in aer conditionat (corpul nostru stie sa se adapteze). Nu este normal sa ne plangem de orice maruntis, nu este normal sa ne lasam manipulati de televizor, radio. Nu este normal sa fim in razboi – unii cu altii, lumea.

Nu stiu cat din ceea ce facem mai este normal. Si ar trebui sa ne intrebam fiecare acest lucru.

Ce este normal din ceea ce fac – azi, aici si acum?

Iar normal inseamna – sa ma ajute sa evoluez prin IUBIRE neconditionata pentru TOT.

Poate pentru tine inseamna altceva ????????‍♀️

Sa fiti bine, asa cum aveti nevoie!
A.