De fiecare data cand ating stanca, simt o stare de prezenta si de conectare cu mine incredibila. Cu mine si cu EL 🕊. La inceput mi-era frica – acea frica ancestrala de Cadere, de desprindere din Uterul Sursei – o senzatie reala pe care multi dintre noi o simtim (apropo de visele cu caderi in gol, adesea provin de aici).
Apoi, cele mai banale lucruri care imi aduc o bucurie incomensurabila…
… transpiratia pe frunte ca ti-ai jupuit pielea degetelor catarand cativa cm in Sus
… mancatul din punga in pamantul ud cu mainile pline de pamant si magneziu, iar vulpea stand la panda sa-ti fure mancarea
… acel ‘nu pot’ care te epuizeaza de orice forma de densitate ramasa in campurile tale care se transforma in Lumina
… acel ‘nu conteaza gradul’ care se estompeaza si disipa cand esti atat de prezent in tine
Este starea de prezenta comparabila cu #samadhi pe care o resimt. Este acel ‘ceva’ pe care l-as lua cu mine pe o insula pustie. Este acel ‘acasa’ care m-a primit cand toti m-au respins si care m-a inteles fara sa fie nevoie sa vorbesc. Este calmul pentru orice si ancora care ma tine aici … pentru ca aici, pe Pamant poti sa-L atingi… e in fiecare atom, lucru, om, pasare, copac, stanca, rau din jurul nostru.
Este in TOT … dar TU poti simti TOTUL?
Love,
A.
