leaganulVietii
Luna 4 de Mentoring, aceleasi texte ca la inceput ‘cred ca nu sunt suficient de bun(a) si as vrea sa ma retrag’ si totusi nimeni nu a facut-o, doar ne-am inmultit.
Asa am inceput si asa vom termina – mentoringul, viata, etapele vietii.
Pentru ca, in loc, sa ne ASUMAM, fugim.
🤯‘Nu mai am traume, renunt la terapie’, ‘nu am ce cheltuieli sa reduc, e totul optim’, ‘nu pot sa fac decat 3000 de pasi pe zi din cauza muncii’ … si totusi am aflat ca nu trebuie sa ai traume ca sa mentii o ‘igiena’ energetica oricat de ‘iluminat(a)’ ai fi, ca intotdeauna poti optimiza consumul, ca nu munca e de vina pentru sedentarismul tau si starea de rau si nefericire – ci lipsa de asumare a ceea ce esti si LIPSA unei directii.
Si unii se tot scalda in acest yoyo de care am obosit pana si eu – reiau a N-a oara programe de slabit, renuntare la ego, demoni samd … pentru ca oamenii se leagana in ignoranta, neasumare, lipsa responsabilitatii.
🌈 So, daca tot ne leganam, o facem putin mai constient? Mai asumat? Luam si noi hamurile in brate si ne asumam – ca azi poate avem chef/energie si maine poate nu? Ne asumam ca nu suntem niciodata suficienti si mereu se poate mai bine, dar fara incrancenare?
Just a wake up call… poate ca nu vor mai fi multe, sa profitam, zic.
Cu iubire,
A.
